duminică, 3 ianuarie 2010

Povesti: Domnul Vucea (de Barbu Stefanescu Delavrancea)

Autorul povesteste despre inceputul lui de an scolar la scoala domneasca unde era foarte mandru ca va merge.
    Intreaga vacanta el a stat de vorba cu toate animalele din curte pe care le-a convins cat de norocos este ca va merge la aceasta scoala.
    Incepand insa, din prima zi a avut si deziluzii: cladirea scolii nu era asa cum o visase, elevii nu erau deosebiti de cei din satul lui, iar profesorii nu erau cum crezuse el.
    Dupa o trecere scurta prin clasa a treia unde nu a fost acceptat din simpla neatentie a profesorului a fost trimis in clasa a doua. Dl. Vucea avea tot felul de preocupari in afara de-ai invata pe copii carte. Autorul il descrie foarte plastic pe cel care avea sa-i influenteze viata timp de un an:
    "Scund, grasuliu, cu parul marunt si incaruntit , cu barba ascutita , mai mult alba .Avea ochii verzui mici si repezi."
    Dl. Vucea avea in clasa o multime de responsabili  elevi care pastrau pentru el ordinea si disciplina si care ii spuneau ce nota merita in functie de cadoul primit de la copii.
    Copiii mai nevoiasi erau folositi de sotia domnului Vucea la cumparaturi si la curatenie in propria casa.
    Tot la indicatia monitorilor, elevii erau pedepsiti si batuti la palma.
    Dupa un an scolar in care autorul copil fiind, a fost extrem de intristat de felul in care erau tratati elevii , el ne marturiseste:
    "Cand intram in Scoala Domneasca, eram de 8 ani , stiam cele patru operatii. Acum  sunt de 9 ani si eram in clasa a treia dar numai adunarea si scaderea le mai stiam."
    Acum insa totul luase sfarsit, venise vacanta si pana si Dl. Vucea fusese iertat.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu