Povesti: Cuore, inima de copil (de Edmondo de Amicis)

Enrico era un copil din Italia pe care parintii l-au inscris in clasa a III-a in noul an scolar. Astfel a inceput sa-si noteze amintirile fiecarei zile de scoala.
    In prima zi el face cunostinta cu noul sau professor, dl.Perboni. Desi se despartise cu parere de rau de profesorul din clasa a II-a , incepea acum sa-l placa si pe cel nou. Acesta le-a spus de la inceput ca el este singur pe lume, fara familie si ca ei  elevii reprezinta singura lui familie.
    In alta zi, dl Perboni le-a spus povestea micului patriot  podovan.
    Este istoria  unui baiat de 11 ani care fusese vandut unor comedianti chiar de parintii lui care erau foarte saraci.La un moment dat a primit niste bani de la trei calatori din Genova. Cei trei calatori au inceput sa vorbeasca despre italieni spunand ca sunt un popor ignorant, murdar si talhari.
    Atunci baiatul le-a dat banii inapoi spunandu-le ca nu primeste de pomana de la cei care ponegresc tara.
    Intr-o alta zi de scoala Enrico povesteste despre colegul si prietenul lui, Garrone.
    Acesta este un baiat inalt si solid care intotdeauna ii supara pe colegii mai mici si mai fragili. Este darnic , bun la suflet si prietenos in ciuda infatisarii sale.
    Intr-una din zile a dat chiar 5 lire unui baiat mai mic caruia i se terminasera banii. Garrone si-ar pune si viata in primejdie ca sa apere un coleg de scoala. Intr-o alta povestire, Enrico ni-l prezinta pe camaradul sau Coretti. Intr-una din zile l-a intalnit in fata pravaliei tatalui sau descarcand o caruta de lemne, timp in care isi repeta lectia la gramatica pe care o avea pentru a doua zi.
    Tatal lui era plecat, iar mama lui bolnava. Baiatul cauta cu toate puterile lui sa-si ajute cumva parintii.Vindea lemne in pravalie , facea o cafea pentru mama sa , se ducea la spiterie sa cumpere medicamente, spargea lemnele si in acest timp mai scria sau invata pentru scoala. Enrico a recunoscut ca acest coleg al lui este un copil fericit pentru ca munceste si invata mai mult decat el. Dar mai ales ca facand toate aceste lucruri el este si mult mai bun.
    Ultima poveste si cea  mai impresionanta este cea  a micutului cercetas Lombard. Actiunea se petrece in anul 1851 in timpul razboiului pentru libertatea Lombardiei.
    Un pluton comandat de un ofiter si de un sergent inainta prin campie. Au ajuns langa o casa taraneasca unde era un baietel de 12 ani. El le-a spus ofiterilor ca este orfan de ambii parinti si ca isi castiga hrana muncind cu ziua pe la oameni.
      Ofiterul l-a rugat sa se suie in varful unui copac si sa le spuna daca vede vreun soldat inamic in departare. Copilul s-a suit cu usurinta si le-a spus ce vedea. Intorcand capul spre stanga a auzit suieratul unui glont. Apoi inca doua. Copilul a fost doborat .Glontul ii patrunsese in plamanul stang.
    Pentru ca isi daduse viata cu vitejie pentru tara lui, baiatul a fost inmormantat cu toate onorurile patriei.