Autorul ne povesteste una din zilele cu copiii lui Barutu si Mitura pe cand aveau doar cativa ani.
La o plimbare, el a cumparat celor doi copii doua baloane colorate. Cel al lui Barutu s-a spart repede facandu-l pe baietelul de 4 ani sa planga in hohote. Cautand sa-l impace pe copil, autorul spune:
" Draga Barutu, e primul tau balon pleznit. Lacrimile tale vin dintr-un punct al iluziei, care va izvori de acum inainte totdeauna. Baloanele tale viitoare, cele mai multe, se vor dezumfla fara zgomot, fara sa bagi de seama...tarate moale de o punga goala"
Aceasta poveste este de fapt o cugetare asupra vietii, asupra dorintelor implinite si neimplinite. Intelepciunea este comparata tot cu un balon care insa crapa mult mai des decat baloanele de cauciuc. Copilul a incercat sa ia bolonul surorii sale sis sa-l sparga ,dar acesta a refuzat si a zburat in sus departe, provocand si plansul Miturei.
Autorul spune copiilor cu intelepciune:
- Nu e nevoie sa te jelui. Lumea e vesela si nu are timp de oftatul tau!.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu