Povesti: Cuore, inima de copil (de Edmondo de Amicis)

Enrico era un copil din Italia pe care parintii l-au inscris in clasa a III-a in noul an scolar. Astfel a inceput sa-si noteze amintirile fiecarei zile de scoala.
    In prima zi el face cunostinta cu noul sau professor, dl.Perboni. Desi se despartise cu parere de rau de profesorul din clasa a II-a , incepea acum sa-l placa si pe cel nou. Acesta le-a spus de la inceput ca el este singur pe lume, fara familie si ca ei  elevii reprezinta singura lui familie.
    In alta zi, dl Perboni le-a spus povestea micului patriot  podovan.
    Este istoria  unui baiat de 11 ani care fusese vandut unor comedianti chiar de parintii lui care erau foarte saraci.La un moment dat a primit niste bani de la trei calatori din Genova. Cei trei calatori au inceput sa vorbeasca despre italieni spunand ca sunt un popor ignorant, murdar si talhari.
    Atunci baiatul le-a dat banii inapoi spunandu-le ca nu primeste de pomana de la cei care ponegresc tara.
    Intr-o alta zi de scoala Enrico povesteste despre colegul si prietenul lui, Garrone.
    Acesta este un baiat inalt si solid care intotdeauna ii supara pe colegii mai mici si mai fragili. Este darnic , bun la suflet si prietenos in ciuda infatisarii sale.
    Intr-una din zile a dat chiar 5 lire unui baiat mai mic caruia i se terminasera banii. Garrone si-ar pune si viata in primejdie ca sa apere un coleg de scoala. Intr-o alta povestire, Enrico ni-l prezinta pe camaradul sau Coretti. Intr-una din zile l-a intalnit in fata pravaliei tatalui sau descarcand o caruta de lemne, timp in care isi repeta lectia la gramatica pe care o avea pentru a doua zi.
    Tatal lui era plecat, iar mama lui bolnava. Baiatul cauta cu toate puterile lui sa-si ajute cumva parintii.Vindea lemne in pravalie , facea o cafea pentru mama sa , se ducea la spiterie sa cumpere medicamente, spargea lemnele si in acest timp mai scria sau invata pentru scoala. Enrico a recunoscut ca acest coleg al lui este un copil fericit pentru ca munceste si invata mai mult decat el. Dar mai ales ca facand toate aceste lucruri el este si mult mai bun.
    Ultima poveste si cea  mai impresionanta este cea  a micutului cercetas Lombard. Actiunea se petrece in anul 1851 in timpul razboiului pentru libertatea Lombardiei.
    Un pluton comandat de un ofiter si de un sergent inainta prin campie. Au ajuns langa o casa taraneasca unde era un baietel de 12 ani. El le-a spus ofiterilor ca este orfan de ambii parinti si ca isi castiga hrana muncind cu ziua pe la oameni.
      Ofiterul l-a rugat sa se suie in varful unui copac si sa le spuna daca vede vreun soldat inamic in departare. Copilul s-a suit cu usurinta si le-a spus ce vedea. Intorcand capul spre stanga a auzit suieratul unui glont. Apoi inca doua. Copilul a fost doborat .Glontul ii patrunsese in plamanul stang.
    Pentru ca isi daduse viata cu vitejie pentru tara lui, baiatul a fost inmormantat cu toate onorurile patriei.

Povesti: Domnul Vucea (de Barbu Stefanescu Delavrancea)

Autorul povesteste despre inceputul lui de an scolar la scoala domneasca unde era foarte mandru ca va merge.
    Intreaga vacanta el a stat de vorba cu toate animalele din curte pe care le-a convins cat de norocos este ca va merge la aceasta scoala.
    Incepand insa, din prima zi a avut si deziluzii: cladirea scolii nu era asa cum o visase, elevii nu erau deosebiti de cei din satul lui, iar profesorii nu erau cum crezuse el.
    Dupa o trecere scurta prin clasa a treia unde nu a fost acceptat din simpla neatentie a profesorului a fost trimis in clasa a doua. Dl. Vucea avea tot felul de preocupari in afara de-ai invata pe copii carte. Autorul il descrie foarte plastic pe cel care avea sa-i influenteze viata timp de un an:
    "Scund, grasuliu, cu parul marunt si incaruntit , cu barba ascutita , mai mult alba .Avea ochii verzui mici si repezi."
    Dl. Vucea avea in clasa o multime de responsabili  elevi care pastrau pentru el ordinea si disciplina si care ii spuneau ce nota merita in functie de cadoul primit de la copii.
    Copiii mai nevoiasi erau folositi de sotia domnului Vucea la cumparaturi si la curatenie in propria casa.
    Tot la indicatia monitorilor, elevii erau pedepsiti si batuti la palma.
    Dupa un an scolar in care autorul copil fiind, a fost extrem de intristat de felul in care erau tratati elevii , el ne marturiseste:
    "Cand intram in Scoala Domneasca, eram de 8 ani , stiam cele patru operatii. Acum  sunt de 9 ani si eram in clasa a treia dar numai adunarea si scaderea le mai stiam."
    Acum insa totul luase sfarsit, venise vacanta si pana si Dl. Vucea fusese iertat.

Povesti: Balonul spart

Autorul ne povesteste una din zilele cu copiii lui Barutu si Mitura pe cand aveau doar cativa ani.
    La o plimbare, el a cumparat celor doi copii doua baloane colorate. Cel al lui Barutu s-a spart repede facandu-l pe baietelul de 4 ani sa planga in hohote. Cautand sa-l impace pe copil, autorul spune:
" Draga Barutu, e primul tau balon pleznit. Lacrimile tale vin dintr-un punct al iluziei, care va izvori de acum inainte totdeauna. Baloanele tale viitoare, cele mai multe, se vor dezumfla fara zgomot, fara sa bagi de seama...tarate moale  de o punga goala"
Aceasta poveste este de fapt o cugetare asupra vietii, asupra dorintelor implinite si neimplinite. Intelepciunea este comparata tot cu un balon care insa crapa mult mai des decat baloanele de cauciuc. Copilul a incercat sa ia bolonul surorii sale sis sa-l sparga ,dar acesta a refuzat si a zburat in sus departe, provocand si plansul Miturei.
    Autorul spune copiilor cu intelepciune:
    - Nu e nevoie sa te jelui. Lumea e vesela si nu are timp de oftatul tau!.

Povesti: Fat Frumos Mazarean

O bunica , ca toate bunicile, a fost rugata de cei trei nepoti ai ei sa le spuna pentru a nu stiu cata oara povestea cu Imparatul Mazarean.Bunica a inceput sa le spuna ca odata , de mult era un boier care avea un fecior. Cand acesta s-a facut mare s-a dus la tatal lui spunandu-I ca acum e mare si a venit timpul sa plece in lume sa-si caute norocul.Tatal lui a fost de acord si i-a dat un cal si armele lui din tinerete.Baiatul a primit binecuvantarea lui si dus a fost.Bunica a continuat povestea despre intalnirile lui Mazarean cu vulturul , cu stiuca, cu furnica. Apoi le-a spus cum Mazarean a ajuns la Sf. Vineri care i-a spus ca daca nu e om bun sa plece pentru ca are o catea cu dintii de fier .El i-a spus ca e un baiat bun care a plecat in lume dupa noroc pe care l-a visat ca fiind o fecioara de la Marea Albastra.Sf. Vineri l-a trimis la Sf. Duminica...bunicii i s-au inchis ochii pentru ca era obosita.Copiii au strigat-o in cor si-au intrebat-o daca cineva din poveste mai traieste , dar bunica le-a zis ca nu. Doar ea cu povestile si amintirile vor trai de-a pururi in sufletul nepotilor.

Povesti: Printesa si bobul de mazare

A fost odata un print care voia sa se insoare, dar din cauza ca avea pretentii mari nu putea face acest lucru.
El dorea sa se insoare cu o printesa el fiind print. Intr-o seara foarte urata era o furtuna. La usa castelului se auzi o voce subtire zicand ca e o printesa si ca s-a ratacit prin aceasta furtuna puternica. Regina, mama printului, ii pregatise un pat cu 11 saltele, iar dedesubtul lui pusese un bob de mazare. Peste noapte, bobul de mazare crescuse. De dimineata, Regina venise in camera fetei ca sa o intrebe cum a dormit, insa fetita zise ca nu inchise niciun ochi pentru ca ceva o deranja tot timpul.
       Regina se duse la fiul sau, si ii zise cu seriozitate ca aceasta este o printesa pentru ca daca era o fata simpla, dormea fiindca era obosita.
        Atunci printul, dupa ce a auzit ce ii spuse mama lui, s-a insurat cu acea printesa si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Povesti: Batrana din padure

   A fost odata o fata care se pierduse printr-o padure  si incerca sa gaseasca  drumul spre casa.Obosita, ea se aseza langa un copac si deodata in fata ei aparu un porumbel. Acel porumbel isi dadu seama ca era epuizata si  ii oferi o cheita de aur  si ii zise sa se duca  sa deschida o usa imediat ce vede  prima casa in calea ei. Fetita asculta de sfatul porumbelului si facu intocmai.
   Imediat ce a ajuns fata gasi un castron cu ciorba calda , biscuiti crocanti si o cana cu lapte cald. Dupa ce manca, fetitei i se facu somn. Ea gasi un pat, dar ea se intreba cum sa doarma in el pentru ca ii era frig. 
   Porumbelul, ca prin minune aparu din nou. Porumbelul ii zise sa se duca la a doua casuta sis a deschida usa cu aceeasi cheie. Fata se duse si acolo gasi un pat calduros si moale.
   Fetita se trezi iar porumbelul aparu din nou. Ii zise sa se duca la a treia portita. Acolo gasi niste haine cum nu mai vazu nimeni niciodata. Dupa ce le imbraca porumbelul aparu pentru ultima data.
   Porumbelul ii zise sa se duca la o cabana unde traia o vrajitoare si sa ia o cheita de fier , pentru a-i multumi. Fetita se duse fara sa bata la usa. Fata zari un scaun pe care era o groaza de aur, dar pic de cheita de aur nu era. Fata mai vazu o colivie in care era pus un porumbel iar in ciocul lui era cheita de fier. Fetita smulse cheia din ciocul pasarii si pleca.
   Fata, franta de oboseala se aseza langa un copac. Radacinile copacului se transformasera in picioare, ramurile in maini si intreg copacul intr-un print. Printul ii povesti ce se intamplase cu el si plini de fericire s-au dus la castel sa sarbatoreasca nunta lor.
   Si uite asa au trait fericiti pana  la adanci batraneti.

Povesti: Doi feti cu stea in frunte

Era odata  un imparat care stapanea o lume intreaga si in aceasta lume mare era un pacurar si o pacurarita.Cei doi aveau trei fete dintre care cea mai mica era cea mai frumoasa. Cele trei fete se numeau: Ana ,Stana si Laptita.
    Intr-o zi de vara cand soarele rasarise cele trei fete se dusesera la cules de capsuni. Ele deodata auzira niste tropaieli.Era tocmai feciorul imparatului care venea cu prietenii sai sa se duca la vanatoare.
    Ana ii zise surorii sale mijlocii ca daca ar lua-o pe ea i-ar face o paine si dca ar manca-o s-ar simti cel mai voinic dintre toti voinicii.Stana a zis ca daca ar lua-o pe ea i-ar tese o camasa cu care s-ar duce la razboi si daca ar trece prin apa nu s-ar uda , iar daca ar trece prin foc nu s-ar arde.
    Si Laptita zise ca daca ar  lua-o pe ea i-ar face doi feti cu stea in frunte cu care sa se mandreasca toata viata. Voinicii au auzit ce-au spus fetele. Unul a luat-o pe Ana altul pe Stana si feciorul de imparat pe Laptita.
    Primele doua fete si-au indeplinit promisiunile repede, iar Laptita si-a indeplinit promisiunea mai tarziu.Mama vitrega a feciorului de imparat care avea si ea o fata pe care ar fi vrut sa o vada imparateasa, a facut tot posibilul sa-l indeparteze pe feciorul de imparat cand i s-au nascut gemenii.Ea a pus in locul gemenilor doi catelusi , iar pe gemeni i-a dus in gradina la fereastra imparatului.Imparatul s-a suparat si s-a insurat a doua oara .
    Pentru ca cei doi copii erau deosebiti au facut tot ce se putea sa-l avertizeze pe imparat ca traiesc. Dar mama vitrega a reusit sa-i opreasca .Intr-o zi insa un pescar a reusit sa-i salveze pe copii. Dupa trei zile au cerut sa mearga la palat la imparat unde au reusit sa treaca de garzile acestuia si i-au cantat imparatului povestea vietii lor.
    Asa, dreptatea a triumfat , Laptita a devenit din nou sotia imparatului si au trait fericiti impreuna cu cei doi copii ai lor.